La comunità romena di Viterbo si incontra e si racconta attraverso storie quotidiane, punti di vista, fatti di cronaca, appuntamenti e novità, per non dimenticare le radici e per vivere meglio la distanza da casa.
Informazioni utili per i romeni che vivono a Viterbo e per tutti i viterbesi e gli stranieri della Provincia, per conoscere le opportunità che la realtà circostante offre e sentirsi partecipi alla vita della città.

Bun gasit pe site!

Benvenuto!

giovedì 6 settembre 2007

In aceste zile la Sibiu a treia a Adunare Ecumenica Europeana

O utopie politico-religioasă
de Lelia MUNTEANU 06 SEPTEMBRIE 2007

A treia Adunare Ecumenică Europeană se desfăşoară zilele acestea la Sibiu, sub semnul luminii lui Hristos. E pus în discuţie rolul creştinismului în Europa secolului XXI, se vorbeşte despre reînnoire şi unitate. Faptul că reprezentanţii Bisericilor au ales România înseamnă mult şi dovedeşte că imaginea îmbrăţişării frăţeşti între Patriarhul Teoctist şi Papa Ioan Paul al II-lea e vie încă şi pilduitoare. Va fi o săptămână frumoasă, cu rugăciuni şi fum de tămâie, capitala culturală a Europei se va înduhovnici.
Înalt Prea Sfinţitul Daniel, probabil viitorul patriarh al României, a folosit prilejul de a prezenta la Sibiu esenţa programului său electoral – deschiderea spre dialog. European prin formaţie, fostul profesor al Institutului Ecumenic din Bossey (1980-1988), membru al Comitetului Executiv al Consiliului Ecumenic al Bisericilor (1991-1998), membru al Comitetului Central al Conferinţei Bisericilor Europene şi vicepreşedinte al celei de-a doua Adunări Generale a Conferinţei Bisericilor Europene, vlădica Daniel se simte la astfel de manifestări ca peştele în apă. La fel ca şi Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, un promotor asiduu al ecumenisumului.
Simpozionul creştin de la Sibiu are de pe acum cel puţin două efecte binecuvântate: acoperă cu sunetul curat al clopotelor toată hărmălaia mizerabilă legată de alegerea noului patriarh şi aduce bucurie în inimile oamenilor în care tresaltă din nou speranţa unităţii creştine.
În rest, ecumenismul rămâne, de o sută de ani, o năzuinţă pioasă, o utopie religioasă cu accente politice explicite, pigmentată cu contestări violente. Cel mai dur atac la adresa mişcărilor ecumenice s-a consumat la sfârşitul anului trecut, în epistola monahilor de la Athos. Făcându-şi din „fundamentalismul” ortodox un renume, sfinţiile lor – afurisind demersurile spre dialog ale patriarhului ecumenic – se întreabă cu glas tunător: „Cine va scăpa astăzi Biserica de panerezia ecumenismului?”.
Şi continuă cu o vehemenţă care-ţi dă fiori: „Nu mai e vreme pentru cuvinte. E vremea să facem ceva”!
Sincretismul religios (de tip New Age, spun aceştia), care e anticamera relativismului (toate religiile, confesiunile, denominaţiunile sunt presupuse a deţine adevărul şi cheia mântuirii), a ridicat baricade în Biserica ortodoxă greacă, în cea rusă, la sârbi şi la bulgari, baricade pe care încă se mai confruntă violent ecumeniştii şi antiecumeniştii. Unul dintre argumentele celor din urmă e minimalismul tuturor demersurilor ecumenice. Reprezentanţi ai Bisericilor se adună la masa verde identificând şi exaltând tot ceea ce îi uneşte. Dar iubirea creştină nu poate exista fără adevăr, or, tocmai adevărul despre ceea ce e de neconciliat este sistematic eludat.
Unitatea – în sensul netezirii drumului spre comunicare, spre buna înţelegere, spre împreuna-lucrare socială şi de caritate – e vitală în lumea noastră. Asupra acesteia se va apleca şi cea de-a treia Adunare Ecumenică Europeană. Unirea e însă un vis, un pod prea îndepărtat şi pentru marele constructor de poduri al Romei, Pontifex Maximus, şi pentru patriarhii autocefaliilor ortodoxe. Teoctist şi Ioan Paul al II-lea ne-au ajutat doar să pregustăm din acest festin mereu amânat de vanitatea oamenilor, dar şi de voinţa tainică a lui Dumnezeu.
Sursa: Gandul

Nessun commento:

Posta un commento