La Roma - infractor egal tigan egal roman

La Roma – infractor egal ţigan, egal român
de Bogdan CHIRIEAC 08 OCTOMBRIE 2007

Trei sferturi dintre infractorii arestaţi la Roma, de la începutul anului, sunt cetăţeni români. Aproximativ 2.700 de conaţionali s-au evidenţiat pentru o treime din infracţiunile cu violenţă din capitala Italiei, inclusiv asasinate, violuri, jafuri cu mână armată şi extorcare de fonduri. Pe locul doi se află cetăţenii marocani, dar la o distanţă ruşinoasă de doar 275 de cazuri. Ca urmare, primarul Romei a convocat un miting de luptă împotriva românilor din oraşul său. Ambasada României şi asociaţiile de români din Italia au primit mesaje explicite de ameninţare: „Atenţie la spate, pentru că avem destule gloanţe şi bombe pentru voi! (...) Vă vom arunca în aer, nemernicilor!”. Toată presa din Peninsulă prezintă zilnic infracţiuni de tot felul cu autori români. În Parlamentul italian se invocă articole din legislaţia comunitară cerându-se practic expulzarea românilor din Peninsulă sau, în cel mai bun caz, reintroducerea vizelor. Cum s-a ajuns aici? În primul rând obsesia unor politicieni italieni, dar şi a unor cotidiane de mare tiraj în a pune semnul egal între un cetăţean român şi un infractor este în profundă contradicţie cu spiritul şi valorile Uniunii Europene. În lumea occidentală a secolului XXI, ucigaşii, violatorii, hoţii nu au naţionalitate. A trata un fenomen social, fără îndoială real, într-o asemenea manieră ne aduce fără să vrem în memorie faptul că Mussolini a fost italian. Iar ideologia sa a fost un blestem pentru toată Europa. În Italia se găsesc acum, la lucru, între unu şi două milioane de cetăţeni români. O revanşă târzie, dar consistentă, pentru invadarea Daciei de către Traian acum aproape 2.000 de ani. Imensa majoritate munceşte din greu la patroni italieni, câştigă bani pentru ei şi familiile lor şi contribuie la prosperitatea Italiei. Presa din Peninsulă vorbeşte deschis despre ţiganii români care săvârşesc crime îngrozitoare. Uman, au tot dreptul să fie nemulţumiţi. Italienii au criminalii lor, nu au nevoie şi de marfă din import. Dar nu prin condamnări şi expulzări în masă pe bază de paşaport se rezolvă problema. Încă din anii ‘90, lideri importanţi de la Bucureşti, aşa cum au fost Petre Roman sau Emil Constantinescu, au vorbit despre necesitatea abordării problemelor romilor într-o manieră europeană, alocându-se mai multe fonduri pentru programe de educaţie sau de integrare socială. Nu numai că nu s-a făcut nimic, dar România a fost condamnată pentru rele tratamente aplicate romilor.

De la ridicarea vizelor pentru cetăţenii români la 1 ianuarie 2002, romii din România au devenit, vrând-nevrând, o problemă pentru toată Europa. S-a mers de la soluţii punctuale, aşa cum au procedat primarii unor localităţi din Franţa ce au plătit o mie de euro pentru fiecare rom repatriat – un eşec total, romii au luat banii şi s-au mutat o sută de kilometri mai departe, dar tot în Franţa- şi până la abordarea xenofobă a autorităţilor de la Roma- să dăm afară toţi românii din Italia. Dacă UE s-a ferit atât de tare, fie măcar să recunoască problemele etniei rome, iar acum este complet dezarmată în rezolvarea acestora, nici autorităţile române nu au fost mai eficiente. Haosul politic de la Bucureşti de după 1 ianuarie a anihilat toate canalele politico-diplomatice care ţineau, măcar formal, situaţia sub control. Ministerul român de Externe a dat un comunicat inept despre situaţia creată la Roma vorbind de „psihologi angajaţi la Ambasadă”?! Faptul arată clar că după retragerea ambasadorului Colţeanu de la Roma nu mai are cine discuta cu autorităţile locale. În privinţa infractorilor, în mod evident, noul ministru Cristian David nu e Vasile Blaga şi nu-l are ca prieten apropiat pe Comisarul european al Justiţiei şi Afacerilor Interne, italianul Franco Frattini. În 2006, poliţiile de la Roma şi Bucureşti colaborau atât de bine, încât poliţiştii români au fost decoraţi de italieni. În privinţa celor care ar trebui să suplinească sincopele MAE şi MAI, adică premierul Tăriceanu sau preşedintele Băsescu, nici unul, nici altul nu au timp să ia vreo măsură într-o chestiune atât de lipsită de importanţă cum este imaginea României în Europa. Şi, în definitiv, de ce ar face-o? Aşa cum arată lucrurile, în curând realitatea românească va fi poate mai rea decât imaginea de azi a ţării în Italia.
Sursa: Gandul.info