Povestire de inceput de luna: Făt-Frumos din Lacrimă

În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pamântului - în vremea veche trăia un împărat întunecat şi gânditor ca miazănoapte şi avea o împărăteasă tânără şi zâmbitoare ca miezul luminos al zilei.
Cincizeci de ani de când împăratul purta război c-un vecin al lui. Murise vecinul şi lăsase de moştenire fiilor şi nepoţilor ura şi vrajba de sânge. Cincizeci de ani, şi numai împăratul trăia singur, ca un leu îmbătrânit, slăbit de lupte şi suferinţe - împărat, ce-n viaţa lui nu râsese niciodată, care nu zâmbea nici la cântecul nevinovat al copilului, nici la surâsul plin de amor al soţiei lui tinere, nici la poveştile bătrâne şi glumeţe ale ostaşilor înălbiţi în bătălie şi nevoi. Se simţea slab, se simţea murind şi n-avea cui să lase moştenirea urii lui. Trist se scula din patul împărătesc, de lângă împărăteasa tânără - pat aurit, însă pustiu şi nebinecuvântat, - trist mergea în război cu inima neîmblânzită, - şi împărăteasa sa, ramasă singură, plângea cu lacrimi de văduvie singuratatea ei. Părul ei cel galben ca aurul cel mai frumos cădea pe sânii ei albi şi rotunzi, - şi din ochii ei albaştri şi mari curgeau şiroaie de mărgăritare apoase pe o faţă mai albă ca argintul crinului. Lungi cearcăne vinete se trăgeau împrejurul ochilor şi vine albastre se trăgeau pe faţa ei albă ca o marmură vie.
Sculata din patul ei, ea se arunca pe treptele de piatra ale unei bolte în zid, în care veghea, deasupra unei candele fumegânde, icoana îmbracata în argint a maicei durerilor. înduplecata de rugaciunile împaratesei îngenuncheate, ploapele icoanei reci se umezira si o lacrima curse din ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu. împarateasa se ridica în toata mareata ei statura, atinse cu buza ei seaca lacrima cea rece si o supse în adâncul sufletului sau. Din momentul acela ea purcese îngreunata.
Trecu o luna, trecura doua, trecura noua si împarateasa facu un fecior alb ca spuma laptelui, cu parul balai ca razele lunii. împaratul surâse, soarele surâse si el în înfocata lui împaratie, chiar statu pe loc, încât trei zile n-a fost noapte, ci numai senin si veselie - vinul curgea din butii sparte si chiotele despicau bolta cerului
Si-i puse mama numele: Fat-Frumos din lacrima. [...]
Sursa: Clopotel.ro
(La fiecare inceput de luna va postam o poveste pt. copii, sa nu uite limba romana. C.M.S.)