de Eliza FRÂNCU 15 DECEMBRIE 2007
Oficialii români de la Bruxelles au avut o idee bună: să arunce în braţele Europei problema rromilor. Adică Bucureştiul a vrut „un set de politici comunitare pentru integrarea socială a rromilor”. De ce?
„Această problemă de integrare socială a comunităţii rrome există pe întreg cuprinsul Uniunii Europene”, ea nu este valabilă numai pentru România, cum le spunea premierul Tăriceanu liberalilor europeni la un dejun de lucru. Cu temele făcute ca să poată acuza şi capra vecinului, şeful executivului de la Bucureşti a invocat minorităţile rroma „importante” din alte state, precum Slovacia, Ungaria, dar şi Italia şi Spania. Ceea ce nu a spus însă este că cele mai multe dintre comunităţile de rromi din Slovacia şi Italia sunt integrate de mult.
Ca să nu mai vorbim de cei din Spania, care sunt priviţi chiar cu respect de spaniolii „pur-sânge” – au o cultură şi tradiţii extrem de bine închegate, au meserii unice, au în primul rând bunul-simţ să muncească. Prin urmare, problemele pe care le creează sunt infime.
A fost însă suficientă libertatea de circulaţie, pentru ca în orice colţ al Europei – de la Bruxelles la Paris, Roma şi, culmea!, chiar Helsinki, să vezi rromi români la cerşit ori la furat.
Cum Europa nu mai are cum să scape de ei, trebuie să se străduie să îi integreze, este sfatul prietenesc dat de România. Dar e greu. Fiecare stat european – destinaţie favorită pentru ţiganii români şi-a încercat propria strategie. Majoritatea au eşuat lamentabil. Cazul Italiei îl ştim – soluţiile de desfiinţare a taberelor de rromi, închiderea zidurilor „cetăţilor” italiene pentru imigranţi, decretată de anumiţi primari, nu au funcţionat decât pentru moment. Ieri, un „român” evacuat odată cu decretul „Prodi” a stabilit un record, reuşind să se întoarcă şi să fie din nou arestat la doar 20 de zile de la expulzare! Franţa a eşuat şi ea, lamentabil, în ciuda politicii dure a lui Sarkozy.
A încercat şi soluţii mai omenoase: francezii le-au donat unor rromi din Banat o droaie de porci, ca să-şi facă microferme în România. Dar, după un timp, ambasadorul Franţei a descoperit cu stupoare că mare parte dintre rromii cadorisiţi o duseseră într-un chef continuu, cu grătărele din animalele luate pe bani francezi. Ba, mai mult, cum cărniţa era pe terminate, aceştia declarau senin că se vor întoarce în Franţa. Alt caz. Şi tot din Franţa.
140 de ţigani români s-au „lăsat” expulzaţi din locul unde cerşeau – nu altul decât Parisul! – contra unei modice sume de 300 de euro (pentru fiecare) plus avionul gratis până în România. Chilipirul a picat la fix, exact cât să îşi petreacă sărbătorile în locurile de baştină. Francezii au bifat acţiunea de reintegrare prin expulzare, ţiganii au bifat nişte sărbători de iarnă făcute gratis. Nimeni şi nimic nu îi poate împiedica pe rromi să ajungă înapoi. Nu li se opresc documentele, nu sunt nici măcar introduşi în baza de date a Poliţiei de frontieră ori în cea a Interpolului.
Soluţiile găsite aşadar de lumea occidentală nu sunt funcţionale nici măcar pe termen scurt. Şi, ce este încă şi mai grav, nimeni de la Bucureşti nu vorbeşte de o strategie românească de integrare a propriei comunităţi de rromi. Una care depăşeşte probabil un milion şi jumătate de persoane (nimeni nu le poate şti exact numărul, câtă vreme la recensăminte nu sunt obligaţi să se prezinte altfel decât „români”). În afară de cei care se visează deja la Paris, restul nu sunt nici măcar luaţi în evidenţă, ce să mai vorbim de alfabetizare ori de educaţie civică. România doreşte ca Uniunea Europeană să îi deretice propria ogradă şi între timp să le ofere masă şi casă rromilor români prin alte state europene. Poate că nu aceasta este soluţia, chiar dacă mulţi români ar respira uşuraţi.
Sursa: Gandul.
Oficialii români de la Bruxelles au avut o idee bună: să arunce în braţele Europei problema rromilor. Adică Bucureştiul a vrut „un set de politici comunitare pentru integrarea socială a rromilor”. De ce?
„Această problemă de integrare socială a comunităţii rrome există pe întreg cuprinsul Uniunii Europene”, ea nu este valabilă numai pentru România, cum le spunea premierul Tăriceanu liberalilor europeni la un dejun de lucru. Cu temele făcute ca să poată acuza şi capra vecinului, şeful executivului de la Bucureşti a invocat minorităţile rroma „importante” din alte state, precum Slovacia, Ungaria, dar şi Italia şi Spania. Ceea ce nu a spus însă este că cele mai multe dintre comunităţile de rromi din Slovacia şi Italia sunt integrate de mult.
Ca să nu mai vorbim de cei din Spania, care sunt priviţi chiar cu respect de spaniolii „pur-sânge” – au o cultură şi tradiţii extrem de bine închegate, au meserii unice, au în primul rând bunul-simţ să muncească. Prin urmare, problemele pe care le creează sunt infime.
A fost însă suficientă libertatea de circulaţie, pentru ca în orice colţ al Europei – de la Bruxelles la Paris, Roma şi, culmea!, chiar Helsinki, să vezi rromi români la cerşit ori la furat.
Cum Europa nu mai are cum să scape de ei, trebuie să se străduie să îi integreze, este sfatul prietenesc dat de România. Dar e greu. Fiecare stat european – destinaţie favorită pentru ţiganii români şi-a încercat propria strategie. Majoritatea au eşuat lamentabil. Cazul Italiei îl ştim – soluţiile de desfiinţare a taberelor de rromi, închiderea zidurilor „cetăţilor” italiene pentru imigranţi, decretată de anumiţi primari, nu au funcţionat decât pentru moment. Ieri, un „român” evacuat odată cu decretul „Prodi” a stabilit un record, reuşind să se întoarcă şi să fie din nou arestat la doar 20 de zile de la expulzare! Franţa a eşuat şi ea, lamentabil, în ciuda politicii dure a lui Sarkozy.
A încercat şi soluţii mai omenoase: francezii le-au donat unor rromi din Banat o droaie de porci, ca să-şi facă microferme în România. Dar, după un timp, ambasadorul Franţei a descoperit cu stupoare că mare parte dintre rromii cadorisiţi o duseseră într-un chef continuu, cu grătărele din animalele luate pe bani francezi. Ba, mai mult, cum cărniţa era pe terminate, aceştia declarau senin că se vor întoarce în Franţa. Alt caz. Şi tot din Franţa.
140 de ţigani români s-au „lăsat” expulzaţi din locul unde cerşeau – nu altul decât Parisul! – contra unei modice sume de 300 de euro (pentru fiecare) plus avionul gratis până în România. Chilipirul a picat la fix, exact cât să îşi petreacă sărbătorile în locurile de baştină. Francezii au bifat acţiunea de reintegrare prin expulzare, ţiganii au bifat nişte sărbători de iarnă făcute gratis. Nimeni şi nimic nu îi poate împiedica pe rromi să ajungă înapoi. Nu li se opresc documentele, nu sunt nici măcar introduşi în baza de date a Poliţiei de frontieră ori în cea a Interpolului.
Soluţiile găsite aşadar de lumea occidentală nu sunt funcţionale nici măcar pe termen scurt. Şi, ce este încă şi mai grav, nimeni de la Bucureşti nu vorbeşte de o strategie românească de integrare a propriei comunităţi de rromi. Una care depăşeşte probabil un milion şi jumătate de persoane (nimeni nu le poate şti exact numărul, câtă vreme la recensăminte nu sunt obligaţi să se prezinte altfel decât „români”). În afară de cei care se visează deja la Paris, restul nu sunt nici măcar luaţi în evidenţă, ce să mai vorbim de alfabetizare ori de educaţie civică. România doreşte ca Uniunea Europeană să îi deretice propria ogradă şi între timp să le ofere masă şi casă rromilor români prin alte state europene. Poate că nu aceasta este soluţia, chiar dacă mulţi români ar respira uşuraţi.
Sursa: Gandul.
Post
Nessun commento:
Posta un commento